Perspectiva anilor 1989-1991. În dialog cu Alexandru Arseni

Alexandru Arseni este doctor habilitat în drept, conferențiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova. A fost deputat în primul Parlament al R. Moldova, unul dintre autorii Declarației de Suveranitate și Independență, a Constituției RM, fost Președinte al Comisiei Parlamentare Permanente pentru drepturile omului și relațiile naționale.

Oleg Chiseliov: Unde erați dumneavoastră în anul 1988 și dacă ați participat la vreo acțiune a Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării ?

Alexandru Arseni

Alexandru Arseni: În 1988 eram în Primăria Municipiului Chișinău în Direcția pentru repartizarea spațiului locativ deținând funcția de șef adjunct din octombrie 1986. Participasem la toate manifestările și acțiunile care se petreceau de Cenaclul literar-muzical „Alexei Mateevici”, mereu prezent în fiecare duminică.

Oleg Chiseliov: O retrospectivă istorică a celor întâmplate în 1989 - 1990. Cele mai importante date din punctul Dumneavoastră de vedere ?

Alexandru Arseni: Cel mai important eveniment crucial care a culminat cu apogeul juridic al conștiinței noastre naționale - Marea Adunare Națională din 27 august 1989 la care am participat alături de regretata mea soție, Anișoara. Am votat practic în genunchi pentru a reveni la grafia latină și limba română. Fusese cea mai frumoasă etapă care de fapt a servit ca deznodământ pentru celelalte acțiuni care au urmat, lucru care s-a întâmplat și la 31 august atunci când sovietul suprem a adoptat legea cu privire la funcționarea limbilor. Fusese atunci o tentativă de a introduce două limbi, însă imediat cetățenii s-au revoltat. Următorul eveniment care s-a impus, datorită acțiunilor  Frontului Popular ce reprezenta atunci mișcarea de Renaștere și Eliberare Națională, a fost modificarea sistemului electoral în Constituție unde s-a prevăzut petrecerea alegerilor parlamentare pe circumscripții uninominale cu două tururi de scrutin și totodată s-a modificat însuși structura și funcționarea Parlamentului. S-a trecut la un Parlament de funcționare permanentă, pentru că până atunci fusese doar sesiuni ordinare pe an care durau 2-3 zile, fiind pur formale pentru că tot era hotărât la Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist. Următorul eveniment a fost alegerile propriu-zise din 1990 care s-au desfășurat în luna februarie-martie.

Oleg Chiseliov: Citisem ziare din 89 cum ar fi Svetkaia Maldavia/Moldova Sovietică, dacă cititorul este mai atent putem observa că puterea prin intermediul acestui ziar se opunea ferm decretării limbii române ca limbă de stat în grafia latină, iar cei care susțineau acest deziderat erau numiți fasciști (румынские фашисты). Care era frica puterii atunci ?

Alexandru Arseni: Sovetskaia Moldavia era organul de presă al Partidului Comunist. Era o sursă extraordinară de puternică și practic impus obligatoriu ca oamenii să se aboneze, fiind în limba rusă și limba română (grafie chirilică). Evident că era promotorul ideilor și propagandei sovietice de moldovenism, de limba moldovenească etc. Mie îmi place să-i zic „Moldova Subterană” căci mare diferență nu este. Contraponderea acestui ziar era Literatura și Arta. Toți așteptam ziua de joi să procurăm Literatura și Arta. Nu așteptam seara, dar dimineața procuram, iar toți până la orele 8, la lucru, deja eram informați. Arsenalul de clevetire, înjosirea demnității noastre naționale era anume Sovetskaia Moldavia. În ambele limbi, cu propagandă dușmănoasă, fermă și deschisă. Ceea ce i-a deranjat cel mai mult pe ei, fusese faptul că Mișcarea de Renaștere Națională în frunte cu Frontul Popular a prins roade și în Moldova, iar în comparație cu comuniștii, FPM a venit cu un program bine stabilit, cu argumente care combăteau dezastruos falsurile istorice. În pofida dezinformării cu care venea în fiecare zi Sovetskaia Moldavia, a biruit idea națională, a demnității naționale, a limbii, istoriei, culturii și tot buchetul ce ne marchează ca o națiune europeană cu tradiții milenare.

Oleg Chiseliov: După august 89 și până în iunie 90, comuniștii, populația vorbitoare de limbă rusă se opunea ferm mersului ireversibil al Moldovei de a se dezmembra de imperiul sovietic. Totuși, pe fundalul acestor agresivității venite din partea comuniștilor au avut loc alegerile în 1990. Cum ați decis să candidați și cât de fierbinte a fost campania electorală ?

Alexandru Arseni: Evident că am decis în plină cunoștință de cauză pentru că aveam practică de viață și pregătire științifică pe măsură, dar și anume acea pregătire că voi aduce aportul în măsura pregătirii mele la emancipare națională, pentru că inițial nu s-a pus problema de Independență, dar la marea majoritate a candidaților, anume ai noștri naționali era Suveranitatea. În programele electorale care au fost publicate, la toți candidații susținuți de Frontul Popular din Moldova, era scris în mod expres - SUVERANITAE. A fost o campanie extraordinar de aprinsă în toată republica. De regulă se organizau întruniri cu toți candidații în fața alegătorului. Atunci, cetățenii au avut prima dată posibilitatea și au simțit libertatea de a vedea și de a da întrebări candidaților. A fost o implicare enormă a juriștilor și a intelectualilor noștri. Eu am candidat în circumscripția 185 - Lebedenko. Fusesem înaintat de către colectivul de pedagogi de la școala pe care am absolvit-o în 1969. Fusesem șase candidați, o doamnă, Raisa - al doilea secretar al comitetului raional de partid Cahul, președintele de colhoz din Moscovei și alții  În turul doi am ieșit eu și președintele de colhoz din Moscovei. Era o luptă crâncenă, ceea ce se vedea la suprafață era un lucru, însă realitatea cu totul alta.

Oleg Chiseliov: Cu ce promisiuni ați venit atunci, în fața alegătorului ?

Alexandru Arseni: Promisiunile atunci nu mergeau, mergeau pașii concreți care urmau a fi întreprinși, mai mult decât atât, alegătorul venea în fața candidatului și îi înainta propuneri. Printre propuneri evident că era: Suveranitatea, salarii adecvate, condițiile nocive de muncă să fie înlăturate. La general, erau chestiuni economice, juridice, culturale și respectiv de ordin politic. Trebuie să menționez că o dată în lună eram în teritoriu, venind în fața cetățenilor cu raportul de muncă pentru perioada de o lună, deci exista legătura firească dintre alesul poporului și cetățenii care i-au încredințat mandatul. 

Oleg Chiseliov: Cum sa ajuns la Declarația de Suveranitate ?

Alexandru Arseni: Noi urmăream foarte atent ce se întâmpla în spațiul Uniunii Sovietice. Făceam analiză și acționam prompt. În mai 1990 am fost autorul legii privind modificarea art.6 din Constituție, prin care se stipula până atunci că Partidul Comunist este nucleul sistemului politic al Uniunii Sovietice, am exclus-o și am spus: pluralismul politic! Mai multe republici deja și-au declarat Suveranitatea, prin urmare, am elaborat repejor proiectul de Declarație a Suveranității, l-am prezentat dimineața în Parlament. S-a primit așa că, atunci istoricii au lucrat pe marginea avizului în raport cu Pactul Ribbentrop-Molotov. În acea zi de 23 iunie, s-au mers cu două proiecte epocale, care au demonstrat ce înseamnă un stat cu adevărat suveran. Am devenit Suverani și am condamnat odiosul pact! Ce ține de Declarația de Suveranitate. Unu, am introdus cetățenia Republicii Moldova; doi, Teritoriu - este inalienabil și unitar. Am introdus din Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii - dreptul la fericire. Am făcut o legătură la dreptul internațional. Când introduci, inclusiv și din Declarația Franceză a Dreptului Omului și din Declarația de Independență a SUA, astfel, deja ieșisem pe tărâmul dreptului internațional, iar ultimul articol (13) spune că această declarație servește drept temei juridic pentru încheierea noului acord a Uniunii Sovietice.

Oleg Chiseliov: Independența -  un vis dorit sau o iluzie ademenitoare. V-ați gândit că Republica Moldova poate ajunge în asemenea hal? Scopul final, reieșind din Declarația de Independență urma să fie Reîntregirea ?

Alexandru Arseni: S-a mers pe pași foarte clari, dar fără multe dezbateri privind independența. Însuși Moscova ne-a acordat prin acea lovitură de stat carte blanche, mai ales că noi aveam deja adoptat din 1990 Declarația de Suveranitate, avânt toate temeiurile de a ne declara Independența legal. În Declarația de Independență sunt expuse toate argumentele, toate premisele de a ne declara Independența față de Imperiul Sovietic care ne-a ocupat. 

Oleg Chiseliov: Cu părere de rău mulți nu citesc integral Declarația de Independență, în care sunt stipulate toate evenimentele istorice - 1775, 1812, 1939, 1940, 1989, 1990, 1991, Astfel, se face referire la ocupația rusească și cea sovietică, subliniind fapul că Basarabia făcea parte legal în componența Regatului Român. 

Alexandru Arseni: Așa e. Toate evenimentele sunt expuse cronologic, și toate ocupațiile au fost condamnate. Să nu uităm că se face referire în Declarație și la Pactul Ribbentrop-Molotov, astfel, Independența se declară față de statul ocupant. Sunt două situații cu statut juridic diferit aparte, pe care mulți nu vor să înțeleagă - Țările Baltice și Basarabia. Țările Baltice au fost state independente fiind ocupate de URSS, după ele și-au Declarat din nou independența având ca predecesor statele din perioada interbelică (Letonia, Estonia și Lituania), pe când teritoriul nostru a făcut parte din statul român unitar recunoscut internațional, când fusese ocupat de armata sovietică. În martie 1992, Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, la ONU, a depus actele să fim primiți în calitate de membru al organizației. Practic procesul juridic pe plan extern de a face următorul pas de reUnificare a fost crunt stopat când Moscova începuse războiul. Să nu uităm că în numeroase ziare se regăsesc opiniile politicienilor ruși de atunci precum că dacă nu începeau războiul, noi ne uneam cu România. Ei au văzut cum evenimentele se perindau în favoarea Unirii, prin urmare au purces la treabă și au înlăturat conducerea Parlamentului, pe domnul Moșanu, aducandu-l pe nomenclatorul nr.1 al Moscovei pe Petru Lucinschi. Anume el a început să facă din Declarația de Independență o slugă pentru ei, exploatând din plin idea statalității moldovenești. În fond Statalitatea înseamnă exploatare instituțiilor statului care este de facto mort în interese meschine, de grup și în interesul forțelor moscovite. Ceea ce fac acum unii este o absurditate, rămânând un organism mort.. 

Trebuie să înțelegem un lucru - Independența a fost proclamată față de imperiul de ocupație, pentru a reveni pe căi juridice cu drept intern și internațional la reunificarea națională și teritorială a românilor.

Oleg Chiseliov: Admiteți faptul că dacă nu ar fi fost conflictul moldo-rus, în 1992 urma să fie înfăptuită Unirea ? 

Alexandru Arseni: Da. Dacă nu în 1992, atunci la sigur în 1993. 

Oleg Chiseliov: 30 de ani de Independență. Retrospectiva profesorului Alexandru Arseni

Alexandru Arseni: Cu părere de rău observăm exodul în masă a cetățenilor, deznaționalizare, atacuri asupra istoriei, asupra structurii economice. Această palmă de pământ continuă să fie influențată de Moscova. 

Chiseliov Oleg: ReUnirea singura salvare ? 

Alexandru Arseni: Altă salvare nu este. Cu cât mai mult tergiversam, cu atât lucrurile vor fi și mai proaste. Consolidarea statalității Republicii Moldova nu este altceva decât participarea la săvârșirea unei crime împotriva propriului popor. Mergem înainte, cu gândul la ReUnificare, pentru că sămânța semănată într-un sol sănătos dă rezultat numaidecât.